Versuri corectate și adnotate
Mi-e frică pentru viitorul care-a fostCând mă afund în cunoștințele incerte,De timpul dus ce va urma de-un permafrost,Sau de vom arde-n vreun sor, încet, în trepte.Sunt îngrozit de ignoranța de prin școli,Neîmpărtășind din știința din străbuni,Uitând de genii, pe „dive” făcând idoliȘi demiurgi veroși, „regi” noi, dintre nebuni.Regret indiscutabil timp pierdutSă-nvăț percepte-n loc de experiențe,Ce-aș … Citește mai mult
Noi.Noi suntem semințe și pământul e al nostru,știm cel mai bine locul și patima și rostul,știm cel mai bine legea și mersul înainte,suntem după nevoie și lacrimă și dinte.Nu cerem nimănui nimic, însă oricinedacă el vrea-l numim și prieten și vecine.Aici și pâinea, sarea, noi le avem la masă,căci ne-am făcut-o singuri, zidindu-ne o casă.Nu … Citește mai mult
Foaie verde, foi de cimbru,Măi române, să fii mândru!.Poartă-ți bucuria-n sân,Fii mândru că ești român!.Măi române, cât trăieștiPământul să ți-l cinstești!.Că stau risipiți sub glieToți străbunii din vecie.Au luptat prin foc și parăS-avem noi frumoasă țară,Măi române, măi române,Ce-ai fost ieri să fii și mâine!.Vers refren 1:Măi române, măi!.Vers refren 2:Măi române, românaș!
Asta-i hora cea străbună.Hai cu toții împreunăAzi la hora cea străbunăPrrrrr.Hai hai hai, joacă toată lumea bunăHaaaai, azi la hora cea străbunăHai hai, asta-i hora din străbuni maiJucată de oameni buni.Oamenii știu a jucaCând joacă-n joc duminicaȘi joacă cu voie bunăDupă datina străbună prrrrrr.Hai hai, eu în cântece adunHaaaai graiul neamului străbunHai hai cântecul e … Citește mai mult
Subsemnatu:E timpu’ să ne-ntoarcem la rădăciniSă nu mai umblăm creanga prin veciniSă spunem ce simțim,Ce iubim cu-adevăratSă nu uităm de unde venimCe misiuni avem de faptNe cheamă străbunii, n-auzi natura?Noi stăm pitiți în orașe, ne plătim facturaAsta-i miezu’, asta-i bazaTrebuie s-adunăm oasteaLa SarmizegetusaS-apărăm gazda!Zi, lie ciocârlieAcum una, de bucurieCă vin frățiorii acasăPlecați în călătorieCa la … Citește mai mult
Odată am văzut cum munții înfuriațiSe aliniaseră-zid în front.În fața lor, spre a-i înfrunta, stătea un om micCe n-ar fi fost mai mare decât un deget de-al meu.Eu am zâmbit și-am întrebat vecinul:„Să izbutească oare?”„Bineînțeles”, îmi răspunse acela.„Străbunii săi i-a-nvins de mai multe ori”.Și-atunci am înțeles ce-nseamnă străbunii virtuoși,Cel puțin pentru un om micuțContra căruia … Citește mai mult
Clio.Mi-a îngânat stăpâna: „Nu-n file-ngălbeniteStă-mbălsămată taina măririi strămoșești.Amurgul rug de purpuri aprinde: de-l privești,Se-nfiripă-n vâlvoarea-i vedenii strălucite.Căci, uriașe stoluri la zări încremenite,Zac norii ce, în pragul genunilor cerești,Par pajere-ncleștate de zgripțori din poveștiUmbrind cetăți în flăcări cu turnuri prăbușite.Dar ceața serii ne-acă troianele de jar.Atunci mergi de te-așază sub un bătrân stejar,Ascultă mândrul freamăt ce-n … Citește mai mult
Mi-a îngânat stăpâna: „Nu-n file-ngălbeniteStă-mbălsămată taina măririi strămoșești.Amurgul rug de purpuri aprinde: de-l privești,Se-nfiripă-n vâlvoarea-i vedenii strălucite.”Căci, uriașe stoluri la zări încremenite,Zac norii ce, în pragul genunilor cerești,Par pajere-ncleștate de zgripțori din poveștiUmbrind cetăți în flăcări cu turnuri prăbușite.Dar ceața serii-neacă troianele de jar,Atunci mergi de te-așază sub un bătrân stejar,Ascultă mândrul freamăt ce-n el … Citește mai mult
Multe chipuri s-ascund în oglinzi,Obraji și mâni ca nuferii deschise,Străbat la suprafața multor vise,Străbunii mei cucernici și plăpânzi.Știu eu de câtă vreme n-au merinde?Știu eu de când ca umbre rătăcesc?Oglinda-ncet răsună și s-aprindeȘi-n fundul ei pădurile-nverzesc.Și mâna mea se face grea, precumSunt cele care-or fi murit de-acum.Ascult cum plouă nopțile și-așteptUn arbore să-mi crească peste … Citește mai mult
Copiii ce se sparg de zidul lumiiSe sparg în zidurile noastreCe le-am clădit până-n albastreCeruri spre-a proslăvi numai străbunii. Nepoții ce-au rămas în urmăFără speranțe, fără noi,Se tăvălesc într-un gunoiCe l-am lăsat, trecând în turmă. Un fulger se va sparge-n noapteaClădită fără nici o noimăO dureroasă, rece moimă,Crepusculară-n ziua a șaptea. Atunci străbunii vor începeA … Citește mai mult