Copil fiind, știam:
fiecare fluture
pe care îl salvez
fiecare melc
și fiecare păianjen
și oricare muscă
fiecare urechelniță
și fiecare râmă
va veni și va plânge
când voi fi înmormântat.
Odată salvate de mine
niciuna nu va mai trebui să moară
toate vor veni
la înmormântarea mea.
Dar când am crescut
mi-am dat seama:
e o prostie
niciuna din ele nu va veni
le voi supraviețui tuturor.
Acum la bătrânețe
întreb: dacă le-aș salva
până în ultima clipă
ar veni totuși două sau trei?
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra naivității copilăriei, când protagonistul credea că actele sale de bunătate vor fi răsplătite. Odată cu maturizarea, realizează că lumea nu funcționează astfel și se confruntă cu singurătatea și inevitabilitatea morții.