Valoarea-mi stă în îndoieli,
Meritul, frica-mi cea mare,
Și în contrast virtutea
Umilă ce apare;
Din frică de dovadă
Către al meu iubit,
Întreaga mea putere
E-al dragostei credit.
Și astfel, respectul pământesc
În toate ce-i ales,
Și sufletu-mi către troiță
Spre sacrament prea des
Sensul versurilor
Piesa explorează conflictul interior dintre îndoială și virtute, frica de a nu fi la înălțime și puterea dragostei ca sursă de credit. De asemenea, abordează respectul față de valorile pământești și căutarea spirituală.