Păianjenul ține în Mâini nevăzute
Un Ghem de Argint – lucitor –
Dansează liniștit de Unul Singur
Grăuntele de Perlă desfăcându-și ușor -.
El zămislește din Nimic Nimic –
O Îndeletnicire ireală –
Ne înlocuiește în jumătate de timp
Tapiseriile cu ale Sale -.
O Oră să-și întindă neasemuite
Continentele lui de Lumină –
Să atârne apoi de Mătura Gospodinei
Uitându-și miraculoasele Hotare
Sensul versurilor
Piesa descrie activitatea creatoare a unui păianjen, care țese neobosit pânze complicate, comparate cu continente de lumină. Această activitate efemeră și aparent nesemnificativă contrastează cu vastitatea creației sale și cu uitarea inevitabilă.