Ei ne lasă cu Infinitul.
Dar El – nu-i un om –
Degetele sale-s cât pumnii –
Pumnul lui, cât un om –.
Și ceea ce Brațul lui zidește
Cât o Himalaie stă – nestrămutat –
Al Gibraltarului veșnic Pantof
De mână-i ușor agățat.
Așadar încrede-te-n, Camarade –
Tu pentru tine, și eu, pentru tine și mine –
Vecia e mare, când e-adevărată,
Și-ndeajuns de repede vine.
1862
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre încrederea în sine și în eternitate, chiar și în fața a ceva imens și necunoscut. Ne îndeamnă să ne bazăm unii pe alții și să avem credință în viitor.