Am sărutat în piatră un cântec bun și cald.
Am dat ființei moarte căldura gurii mele.
Am dat viață pietrei și i-am ucis tăcerea,
Ea nu mai este piatră, căci cântecu-mi trăiește.
Nesimțitoare piatră, simți tu ce este focul
Ce a sădit în tine al gurii mele cântec?
Te scutură trezită, căci nu mai poți fi moartă,
Căci viața mea-i mai tare decât tăcerea ta.
Închide-n tine glasul și-l vei păstra pe veci.
Am sărutat în tine un cântec bun și cald.
A veșniciei taină cântarea mea ți-a spart
Și te-am ucis pe tine, ce-ai vrut să mă ucizi.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema transformării și a triumfului vieții asupra morții prin intermediul artei. Cântecul devine un simbol al vitalității, capabil să învingă tăcerea și inerția, conferind nemurire.