A nopților adâncă pace,
A nopților poveste sfântă,
În sufletul meu moarte cântă,
A nopților adâncă pace.
Cântarea primăverii mele
S-a stins în bulgări de țărână,
M-a prins a morții albă mână —
Și tot privesc plângând la stele.
Acolo-i viața mea de viață,
Acolo jalea n-are față,
Acolo nu e chin și ceață.
Acolo-i viața nencepută.
Acolo moartea nu e mută,
O, de-aș fi stea în veci pierdută!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare profundă de melancolie și dorință de evadare din suferință. Vorbitorul contemplă moartea și își găsește o oarecare alinare în ideea unei vieți viitoare, dincolo de chinul terestru, aspirând să devină o stea.