Dacă pădurea ne condamnă
La nostalgie fără rost
E toamnă, vara mea, e toamnă
Așa cum poate n-a mai fost.
Atâtea taine nepătrunse
Ne cad din brațe la un semn
Și suntem îmbrăcați în frunze
Și căptușiți cu-n fel de lemn.
Refren:
Nu e toamna cum ești tu,
Viața mea de toamnă, nu.
Singur sunt pe pământ,
Vara decăzu..
Mai e în tot un pic de vară
Dar pături aspre ne-nsoțesc
La orice drum mai lung afară,
Prin căi de abur nefiresc.
Mai am senzația că-n toate
Pot fi și altfel decât sunt,
Dar munții-mi pun poveri în spate,
Și simt că port pe tălpi pământ
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de nostalgie și melancolie asociat cu venirea toamnei. Vorbește despre pierderea verii și despre povara amintirilor și a trecutului.