Hai pleacă. Deși simt că o să fiu
Mereu în umbra ta. Dar nu mai vreau
În pragul ușii singură să stau
Și viața s-o privesc, ci o să știu
Ce pun în piept, și nu o să mai țin
În soare mâna mea, cum toți vedeau
Neluând în seamă gânduri ce-mi veneau
Când palma-mi atingeai. Și ca-n pustiu
Ne-am izolat, dar simt bătând din plin
Inima ta în mine pentru noi,
Și-n vise mă-nsoțești, sunt ca un vin
Păstrând aroma strugurilor moi,
Și strig spre Domnul, El, zâmbind blajin,
Vede că-n ochi am lacrimi pentru doi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei despărțiri inevitabile, dar și legătura profundă care încă există între cele două persoane. Vorbitorul își ia inima în dinți să plece, deși simte că o parte din celălalt trăiește încă în el, căutând alinare în credință.