Eli – Hip Hop De Timișoara 8

Bine, Eli, hai dă-ți arama pe față,
De ce tratezi oamenii din jurul tău cu multă greață?
Cine ești, de unde vii, ce ne cânți și de ce?
Confesiunea-i regăsită-n versurile din TM!
Cânți pentru bani sau pentru ce?
Droguri, coca, LSD, faimă sau versurile-s numa’ pentru suflete,
Ăia, oamenii cu care ai crescut, toți au bani sau trăiesc cu bani luați împrumut.
Bine, bine, cică stai în Timișoara,
Dar nimeni nu știe blocul, adresa sau scara,
Ești în tramvai sau jaguar, jeg de om sau preot rar,
Oamenii ca tine au șase fețe ca un zar
Escortă precum concord, faci zgomot mult,
Sincer sa fiu, pe tine nu te plac și nu te-ascult,
Cine face rap de stradă, pe la noi sunt doi, trei,
Tu încă nu ai versuri, old school ca în ’73
Vrei? Pot să dau argumente pro și contra,
Tot ce-ai scris ai plagiat la fel ca Victor Ponta,
Faci blaturi, promovare, ai, că ai manager bun
Sunt curios câtă lume cunoaște ce ai fost până acum,
Nimeni, nimeni nu te știe, chiar nimeni, fiindcă tu nu ești celebru, Eli
Nimeni, nimeni nu te știe, chiar nimeni, fiindcă tu nu ești celebru
Zi-le frate, zi-le zi-le, droguri, coca, două kile
Adă’ banii de pastile, facem show acas’ la tine,
Stinge becul, aprinde muzica, nu da încet,
Fă ce zic, nu mă repet, nu-s p***ă ca Roxette,
Scot litru doar din pet, beat-ul nu-i de-un cent
În Romania music, sincer, nu-s absent
Îmi dau sunete, man, la pian ca Chopin
Fac trafic cu bunuri dinalea, doar de gen,
Facem bani ca-n Bora Bora, blaturi ca și Pizza Cora,
Sunt tare întreabă-ți sora, o închid ca-n Pandora,
Îi dau jos cupola, de-i sare busola,
Pe-o rază mică sunt celebru, precum Cola,
Hei, zi-ne tu ce nu ți-e clar,
Ține lumea mâna sus, capul sus că le zic iar,
Nimeni nu mă știe da’ mă întreabă de sunt Eli,
La școala clasică, old, ca Tupac, Machiavelli că,
Nimeni, nimeni nu mă știe, chiar nimeni, fiindcă eu nu sunt celebru (x4)
Talentul, pigmentul, cola, gancia, kentu, ce?
Talentu, pigmentul, cola, gancia, kentu
Talentu, pigmentul, cola, gancia, kentu,
De s-ar vinde dementu’, tot nu l-ai cumpăra cu centu’
Occidentul, când sună pe booking, „Fly my nigga”! ,
Pe scenă îmi place să aud mereu români cum strigă,
Eu sunt ispita man, sunt un fel de capcană
Nu mă-ntreba-n engleză că-mi pui sare pe rană
Sunt crescut și eu cu iubire și pace,
Dar n-ai ce face uneori când dai de dobitoace,
Am sufletul închistat, nu mi se poate desface,
Am crucea altora ce, ia mai stai în spate, drace
Am crescut cu jigodii, curve și pești
Care te strâng de față doar ca să nu poți să zâmbești
Nu e de joacă cu mine, nu reprezint un cartier
De la culoare, prin teritorii, rămân un mister
Pot să-ți aprind lumânări și candele, candele, candele,
Eu sar obstacole, când tu aluneci pe mărgele,
Sunt rece ca un șarpe, mai atent ca puma,
Pot să-mi bag p***a în mă-ta, dacă te întinzi cu gluma,
Îți iau in pulă labelu’, staffu’, trupa, numele, maestrul șaman circar,
Facem magii cu sunete, arunc în comercial bucăți din underground,
De 11 ani, mă piș pe ei indiferent de.. sau de..