Eu te-am iubit întotdeauna. Din liniștitul început
Și până-n ceasul de-acuma, mai sumbru și mai învrăjbit,
Ca un refren ce te subjugă, și-l tot repeți deși-i știut,
Iubirea ta mângâietoare în sufletu-mi a dăinuit.
Te voi iubi întotdeauna. Din ceasu-acesta care-mi scapă
Și până-n viitor când timpul, nepăsător, victorios,
Își va goli clepsidra toată, la cea din urmă-a mea etapă,
În inimă îmi va rămâne amorul nostru luminos.
Iar mai departe, sub țărână, în care trupu-o să coboare
Spre a putea dormi mai bine, vreau să te port cu mine-n gând,
Iar cei ce-mi vor călca cenușa cu inima nepăsătoare,
De-or fi pe nume să te cheme, sub pași mă vor simți vibrând.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste nemuritoare, care transcende timpul și chiar moartea. Vorbitorul promite să iubească persoana iubită pentru totdeauna, chiar și dincolo de viață, dorind ca amintirea acestei iubiri să rezoneze chiar și după moarte.