Dar ce să fac.
Din munți se-aude
cum bunicul Goga
cântă cu fluierul.
Din frunză se vede
că va veni
frumoasa primăvară!
Dar frunza spune
că va veni
frumoasa primăvară.
Cântă bunicul Goga,
și nu te uita,
dă-i înainte cu fluierul!
Dar ce să fac,
ca ochii tăi
nu vor primăvara,
nici că vrei să auzi
pe bunicul meu
cum cântă în seara asta!
Dar ce să fac,
ca ochii tăi
nu vor primăvara,
nici că vrei să auzi
pe bunicul meu
cum cântă în seara asta!
Rece ești
de când te știu,
Nu auzi și nici nu vorbești,
E foarte greu,
și mai rău,
de primăvară să nu te bucuri.
Dar frunza spune
că va veni
frumoasa primăvară.
Cântă, bunicule Goga,
și nu te uita,
dă-i înainte cu fluierul!
Dar ce să fac,
ca ochii tăi
nu vor primăvara,
și nici nu vrei să auzi
pe bunicul meu
cum cântă cu fluierul!
Dar ce să fac,
ca ochii tăi
nu vor primăvara,
și nici nu vrei să auzi
pe bunicul meu
cum cântă din fluier.
În gândul meu
te caut așa,
Ca dorul de fată,
Fugi cu visul tău,
și du-te în pădure
Mireasma să mă-nvețe
Dar frunza spune
că va veni
frumoasa primăvară.
Cântă, bunicule Goga,
și nu te uita,
dă-i înainte cu fluierul!
Dar ce să fac,
ca ochii tăi
Nu vor primăvara,
și nici nu vrei să auzi
pe bunicul meu
cum cântă în seara asta!
Dar ce să fac,
ca ochii tăi
nu vor primăvara,
și nici nu vrei să auzi
pe bunicul meu
cum cântă în seara asta!
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de melancolie și dezamăgire față de cineva care nu se bucură de frumusețea primăverii și de amintirile evocate de muzica bunicului. Naratorul se simte neputincios în fața acestei indiferențe, tânjind după o conexiune cu natura și cu trecutul.