Elena Farago – Romanța

În lanțul legilor haine,
Zadarnic mâinile se frâng; —
Cu fiecare zi ce vine
Se sting luminile… se sting! ….
Își ninge fulgii peste mine
Aripa unui mut blestem, —
Dar știu că sufăr pentru tine,
Și nu mă plâng… și nu mă tem….
Se zbate tot mai stins în vine
Al clipelor îndemn nătâng; —
Și-n umbra zilelor puține
Se sting luminile… se sting!.
Își ninge fulgii peste mine
Aripa mutului blestem;
Mi-e dor… mi-e dor… și știu prea bine
Că nu se poate să te chem!.
Cu fiecare zi ce vine
Sub greul lanțului mă sting, —
Dar știu că sufăr pentru tine,
Și nu mă tem… și nu mă plâng! …

Sensul versurilor

Piesa exprimă suferința și dorul profund cauzate de o iubire imposibilă sau pierdută. Vorbitorul acceptă suferința ca pe un sacrificiu, găsind o formă de consolare în ideea că suferă pentru persoana iubită, chiar dacă nu o poate avea.

Lasă un comentariu