Craiova, trag, mirosul de asfalt pe nas
Sud, provincia latină, haideți cu toții în fața-un pas
Mihai Viteazu, ba, n-o să ne pătați obrazul
Vă-ntreabă Amza Pelea, unde v-a dispărut tot hazul?
Noi suntem altă rasă, suntem olteni pur sânge
Bem Lacrima lui Ovidiu, doar dacă Jiul nu plânge
Și plânge, mă, pentru Știința și-i e dor
Muică, dacă urc la cer, tot aici am să cobor
Vă jur când calc pe străzi, că-mi ard picioarele
Aici răsare tot ce semeni, aici apune soarele
Aici m-am născut, am crescut și am să mor
Aici am învățat să zbor, să fiu deasupra tuturor
Tot aici am învățat să iubesc și prima fată
Eram prea mic, nu-nțelegeam, asta a fost odată
Acuma-i alta poate, mă las călăuzit de pași
Urechile-s pline de basi, sunt gardianul din oraș.
Orașul meu, îl voi purta-n suflet mereu
Strada mea cu cartieru m-au ridicat când mi-a fost greu
Orașul meu e tot aici, el ne-a crescut de mici
Dacă am să plec vreodată o să mă întorc aici. x2
Primii pași, prima culoare pe retină
Amestec de alb-albastru, tatuat în inimă
Din inimă scriu tot și nu găsesc antidot
Când pun pixu pe hârtie, să mă opresc n-o să pot
Și daia scuip tot când dam rafale spre Bucale
Provincia-i capitală, tu ferește-te animale
Vă scoatem din balamale, luptăm cu mâinile goale
Suntem altă rasă, daia noi avem alte damblale
Frate, aici e Terra Nova, Craiova nu-i Moscova
Micul Paris nu-i Bucureștiu’, că s-a mutat la Craiova
Vino în Craiova iarna și n-o să mai pleci de aici
Avem fântâna muzicală, ce se mai bucură ăștia mici!
Și-ai mari pe-aici, îi vezi că o ard prin cartiere
În cluburi cu fluiere, la un grătar sau la o bere
Deci vere, ce să-ți mai zic, hai și tu-n cetatea noastră
Phila C. i. a: „Aici și Dunărea e alb-albastră”.
Orașul meu, îl voi purta-n suflet mereu
Strada mea cu cartieru m-au ridicat când mi-a fost greu
Orașul meu e tot aici, el ne-a crescut de mici
Dacă am să plec vreodată o să mă întorc aici. x2
De-aici pleacă tot, să nu te curentezi, băi tata
Din Electro vine Ektro, cu rima el EKTRO cutată
Și-ți intră-n inimă și-n minte, da’ uite asta-i bună
Vreau să-mi las amprenta-n rap, precum Armstrong pe lună
Trăim la intensitate, aicea s-a născut onoarea
Orgoliul nostru va seca, când va seca Dunărea
Aici e acasă, mă, din cartiere până-n centru
Din Craiovița-n 1 Mai, toată lumea este pentru
O istorie curată, chiar dacă mulți vor să ne-o fure
E sezon de vânătoare, iar voi sunteți prin pădure
Încolțiți d-ai noștri, de Balaci și de Paunescu
Maria Tănase, Tudor Gheorghe sau Marin Sorescu
Strig că-mi iubesc orașul, până rămân fără glas
Oltenește: „i-oți cântai, tu m-ascultași”, acum te las
Și nu zic pas, da’ mă retrag, ridic o mână sus
Craiova, Ektro, atât am avut de spus.
Orașul meu, îl voi purta-n suflet mereu
Strada mea cu cartieru m-au ridicat când mi-a fost greu
Orașul meu e tot aici, el ne-a crescut de mici
Dacă am să plec vreodată o să mă întorc aici. x4
Sensul versurilor
Piesa este o declarație de dragoste pentru orașul natal, Craiova, evocând amintiri din copilărie și sentimentul de apartenență. Artistul își exprimă atașamentul profund față de locurile și valorile locale, subliniind importanța rădăcinilor și a identității oltenești.