Tu mi-erai totul, dragoste,
Al sufletului har,
Un verde ostrov în mare, dragoste,
Fântână și altar,
Încins cu poame dulci și flori,
Flori ale mele doar.
Vis prea frumos spre-a fi putut
Să steie! – Ah, limpede minune!
Ai răsărit, și te-am pierdut!
Un glas din viitor îmi spune:
„Treci, treci”, dar peste Trecut
Sufletul meu ca pe-o genune
Plutește-amar, apatic, mut
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund pentru o iubire pierdută, idealizată ca un paradis. Naratorul este copleșit de amintiri și incapabil să depășească trecutul, simțindu-se blocat într-o stare de melancolie și apatie.