Strofa 1:
M-am născut să fiu modest
Sunt fericit de nu sunt trist
Am învățat să țin la lume
Dar mă feresc Anti-Crist
Să nu insist
La tot ce-am urât în această viață
Am agitat și poliția până li s-a făcut și greață
Sunt fericit cu ce-am chiar dacă am puțin
Am învățat să mă descurc în mediul din care provin
Am învățat să țin pumnii strânși atunci când mi-a fost mai greu
Tot ce-am tras în viața asta, am tras pe spatele meu, mereu
Tot îmi spunea mama că sunt special
Am avut 5 kile 800 când m-a adus pe lume în spital
Fericita c-a scăpat acum de greu, tata mea
Mă ținea în brațe și-mi spunea că demult ea mă iubea
Doctorul șocat, eu, îmi dădusem nota 10
Spunându-i mamei că nimeni niciodată nu mă-ntrece
Zece, zece
Voi credeți că vă mint
Nu, pur și simplu sunt aicea ca să mă prezint.
Refren x2:
Nu mă cunoști frate, tu ai doar impresia
Nu-mi ești deloc fan, doar declini obsesia
Nu-mi ești prieten, ești doar un amic mai bun
Sunt tot același eu, în schimb eu sunt cu cărbuni.
Strofa 2:
Câteodată am senzația că sunt singur pe planetă
Doar eu cu telefonul și-n radio vechea casetă
Aceeași bandă, care se repetă-ntruna
Astăzi este zi cu soare, mâine va veni furtuna
Și, trece luna, dar n-am realizat nimic
Nu sunt om de știință, nici copil a nimic
Vreau să ucid speranțele, că nu le mai suport eu
M-au mințit toată viața nu mai depun nici un efort
Și, fac tot ce fac, dar rămân la microfon
Nu citesc poezii și nu am stil de falcofon
Am, 18 ani și încep să-mi intru-n rând
Nu mă găsești printre altele și prin Alba nu mă plimb
Deci, hai să recapitulăm de la cap la coadă
V-am demonstrat că-s pregătit să creez debandadă
Fa, nu mă judeca greșit, că nu știi cine sunt
Să nu-ți umble gura dacă n-ai nici un amănunt.
Refren x2:
Nu mă cunoști frate, tu ai doar impresia
Nu-mi ești deloc fan, doar declini obsesia
Nu-mi ești prieten, ești doar un amic mai bun
Sunt tot același eu, în schimb eu sunt cu cărbuni.
Strofa 3:
Sunt obișnuit să cred că visele-ajung realitate
Chiar dacă nu am mama și nici un fel de activitate
Eu, tot sper într-una la visul meu de o viață
C-am să fac plajă pe lună și-n Africa să merg pe gheață
Dacă, aștepți ceva cu atâta nerăbdare
Ai să mori încet și singur frate că speranța doare
Tre să-nveți să mergi, cu pași mari înainte
Viața nu-i așa ușoară, dar oricum te-nvață minte
Sunt ironic, asta nu-nseamnă că sunt făcut din fier
Te induc prin eroare, îți dau rime prin curier
Și, tot la mine-ajungi când dai de problemele grele
Când cazi în gropi într-una și te-mpiedici de paiere
Să nu-ți pară rău, dacă m-ai cunoscut
Și te rog iartă-mă pentru sentimentul neplăcut
Sunt, tot acel om simplu de la colțul meu de bloc
Același ecou, ce nu poate sta într-un loc.
Refren x2:
Nu mă cunoști frate, tu ai doar impresia
Nu-mi ești deloc fan, doar declini obsesia
Nu-mi ești prieten, ești doar un amic mai bun
Sunt tot același eu, în schimb eu sunt cu cărbuni.
Sensul versurilor
Piesa este o introducere a artistului, o prezentare a originilor sale modeste, a greutăților depășite și a aspirațiilor sale. El subliniază că nu trebuie judecat superficial, deoarece este mai complex decât pare.