[Andrei Oltean]
Pe coclauri depărtate
Un copil sărac ședea
Și-și grijea de oi și capre
Și-nciudat la-ai lui urla:
[Edwin & Andrei]
Tată, și mămucă dragă
Nu m-ați întrebat de vreau
Să sălășluiesc în lume
Să grijesc de oi să stau
Măi, voi pleca departe
Peste munte și câmpie
Eu doresc să cânt, și-n șoapte
Vântu’ inima-mi învie
[Andrei Oltean]
Fiule, ce-ți veni?
Haide, nu mai aiuri!
Vezi că-i greu, hai
Dă-ne-o mână,
Coace-ți mintea ta nebună!
[Edwin & Andrei]
Tată, și mămucă dragă
Nu m-ați întrebat de vreau
Să sălășluiesc în lume
Să grijesc de oi să stau
Măi, voi pleca departe
Peste munte și câmpie
Eu doresc să cânt, și-n șoapte
Vântu’ inima-mi învie.
[Andrei Oltean]
Și plecă flăcăul către munte
Să-și facă veacul
printre lighioane,
prin piscuri reci
Și glas de fluier
se preschimbă
în zgrimințieș
Rău prin furtuni și grindini
Se căli, sihastru.
Cu grai deprins de munte
Cu grai de lup în sânge
Cu grai de vânt își leagănă mâna
pe nouri, pe cer!
Sensul versurilor
Un tânăr cioban își exprimă dorința de a scăpa de viața monotonă de la stână și de a-și urma visul de a cânta. El alege să plece la munte, unde se transformă într-un spirit liber, conectat cu natura.