Fir alb de vânt pur
Alcătuiește ființa
din sângele vărsat
Foc, gând, pământ și apă, sloi din caverna străveche
Se înalță-n pulsul lumii
În văzduhul nepătruns.
Cei ce-o luați ‘nainte,
Amintiți-vă de noi,
Făuriți în lumea nouă iertarea
Dați-i un nume demn de voi!
E-an-na!
E-an-na!
Navigați, lumini, spre
E-an-na!
Luna-i de sânge, soarele-i cenușă
Frații au amuțit, tăiați de proprii frați.
Cei ce-o luați ‘nainte,
Amintiți-vă de noi,
Făuriți în lumea nouă iertarea
Dați-i un nume demn de voi!
Lame de sare-ascute
Gâtlejul nostru-n tăișul
Armelor ce exilează
Din trupuri verde frunzișul.
Raze zglobii pre frunțile senine, senine
Lumina lichidă și bezna curgătoare.
E-an-na!
Da, E-an-na!
Și când alături n-ai pe nimeni,
Să-ți amintești de glasul meu
Să știi că-n zare, de ești pur
Zace o lume verde mereu.
Să rămâi curat!
Noi suntem cei căzuți!
Noi suntem cei căzuți!
Și când alături n-ai pe nimeni,
Să-ți amintești de glasul meu
Să știi că-n zare, de ești pur
Zace o lume verde mereu.
Să rămâi curat și sincer!
Să nu rănești, să nu ucizi!
Să ajuți la rândul tău pe alții
Și vei fi printre cei căzuți.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre sacrificiul celor căzuți și importanța de a ne aminti de ei. Îndeamnă la iertare și la construirea unei lumi noi, bazată pe puritate și ajutor reciproc, pentru a onora memoria celor pierduți.