Dumitru Matcovschi – Poftă Bună

Mi-e poftă de-o tocană
De porc, basarabeană.
Mi-e poftă și de-o zeamă,
Ca la bătrâna mamă.
De-o mămăliguță, iară,
Mi-e poftă – cu-o jumară
Să o mănânc, pe-o masă
Cu trei picioare, joasă,
Sub un salcâm, afară,
În fapt târziu de vară.
Mi-e sete și de-un vin,
Dar nu de-un vin-pelin,
De-un vin de razachie,
Care mai mult să-adie
A vin decât să fie,
Mi-e sete de-o rachie,
De-o țuică străvezie,
Palincă oltenească,
Palincă românească.
Deprins cu ”nu se poate”,
Vreau să fiu om în toate –
Un an pe încheiate
Înger am fost. Destul!
De vorbe sunt sătul.
Sătul și de spital,
Chiar de gerovital.
Mi-e tare dor de viață,
De-o sfântă dimineață
Cu soare roșu-roșu ;
Să cânte-n prag cocoșul,
Să-mi spună-Alexandrina
Să-aduc din nou mașina,
Ca să plecăm cu ea
În codru, la cișmea,
Să adunăm alune,
Ciuperci, dar nu nebune,
Împărătești, din care
Să facem masă-mare
Și să ne pară bine
Că nu suntem ruine,
Că răul tot s-a dus
Cu-acel autobuz –
La vale, mai departe
De viață și de moarte.
1991