Fiicei mele Ileana.
Pruncul strâns în brațe-l țin
Să nu știe de suspin.
Îl așez lin în copaie
Să nu știe de războaie.
Pruncul a scâncit, visează,
Tata-i stă la cap de pază.
Îi vorbesc, îl prind în grabă
Ca pe-un licurici din iarbă.
Genele-i clipesc și țes
Viitor de veacuri des,
Viitor senin, curat,
Ca obrazu-i sărutat.
Sensul versurilor
Cântec dedicat unei fiice, exprimând dragostea părintească și dorința de a o proteja de suferință și război, proiectând un viitor senin și plin de speranță pentru ea.