Nepoatei mele Maria-Gretchen Simionescu-Râmniceanu.
Gretchen, cercetând odată cartea oarbelor destine,
Am găsit că ursitoarea a fost darnică cu tine:
Ea n-a scris nimic pe fila netedă ce te-aștepta,
Căci a vrut ca tu, menirea, să ți-o scrii cu mâna ta.
Gretchen dragă, până astă-zi, încă tot nu poți să scrii,
Sau și de-ai putea, ai scrie: prăjituri și jucării.
De aceea dă-mi condeiul, căci eu scriu cu înlesnire;
Tu, învață de citește ce ți-oiu scri eu fericire.
1883
Sensul versurilor
O poezie dedicată nepoatei, în care poetul își exprimă dorința de a o ghida în viață, de a-i scrie viitorul cu fericire, deoarece ea este încă prea mică pentru a-și determina singură destinul. Este un mesaj de dragoste și protecție.