Refren:
Ai să mă ierți în fiecare noapte
Și-am să te mint în fiecare zi
Și cât putea-va sufletul să rabde
Cu cât îți voi greși te voi iubi.
Tu să mă ierți de tot ce mi se-ntâmplă
Că ochii mei sunt când senini, când verzi
Că port noroi sau port ninsori pe tâmple
Ai să mă ierți, altfel ai să mă pierzi.
Văd lumea prin lunete măritoare
Și văd grădini cu mari lumini de foc
Sub mâna mea deja pământul moare
Și-n urechi am continentul Rock.
Ai să mă ierți că nu pot fără tine
Și dacă n-ai să poți și n-ai să poți
Mie, pierzându-te-mi va fi mai bine
Eu, tristul, cel mai liber dintre toți.
Ai să mă ierți că simt labilitate
Că trec peste examene fulgerând
Ai să mă ierți, prea blânda mea de toate
Eu sunt nemuritorul tău de rând.
Și dacă nervii tăi au să cedeze
Și într-o zi n-ai să mai poți ierta
Năpraznic voi ieși la metereze
Și puștilor străine mă voi da
Și cum se-ntâmplă moartea să le spele
Pe toate, nobilindu-le fictiv
Ai să te-apleci deasupra morții mele
Și tot ai să mă ierți definitiv.
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea unei relații bazate pe iertare și minciună. Naratorul cere iertare anticipat pentru greșelile sale, recunoscând dependența de persoana iubită, chiar dacă această relație îi aduce suferință. Finalul sugerează un sacrificiu suprem, unde chiar și în moarte, caută iertarea eternă.