Și cel mai mic strop de lumină mă ucide,
În mine mă închide…
Ce dulce-i suferința!
Mai nou, aceasta-mi umple ființa.
Mă simt cum pic din lumea mea
Și simt că pic într-una rea
Și nu mai pot să mă ascund după perdea
Pentru că n-o mai am pe ea… și-așa…
Umblu stingher, nebun,
Mă văd ușor, pierzându-mă în fum
Trăgând încet dintr-o țigară
Și uite… uit de scrum.
Și totuși…
O să mă-obișnuiesc cu-acea lumină
Și o să trec peste orice vină
Și o să fac să-mi fie ziua plină,
Simțindu-mă ca un miner prea fericit
Că a ieșit din nou din mină.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de suferință și izolare, dar și o luptă interioară pentru a depăși momentele grele. Vorbitorul își găsește un strop de speranță și determinare pentru a se obișnui cu lumina și a trece peste obstacole.