Alunecă pe cer o stea
Cadea albă ca viscolul din ea
Pe valuri pășeam
Gânduri fumam
De lumină în vis
M-am destins
Și m-am aprins
Alb
Nici nu mai am umbră
Mă învelesc cu albul gândului ce mi-l știu curat
Îmi sting nopțile în soare
Veste călătoare
Roua îmi așterne pat
Alunecă pe cer o stea
Cadea albă ca viscolul din ea
Pe valuri pășeam
Gânduri fumam
De lumină în vis m-am destins și m-am aprins
Alb
Nici nu mai am umbră
Mă învelesc cu albul gândului ce mi-l știu curat
Îmi sting nopțile în soare
Veste călătoare
Roua îmi așterne pat
Sensul versurilor
Piesa descrie o transformare spirituală, o epifanie, prin imagini ale naturii și ale luminii. Vorbitorul se simte purificat și eliberat, renunțând la umbrele trecutului și îmbrățișând un nou început.