De jelea inimii mele
Plâng pietrele-n vălurele,
Plâng pietrele-n vălurele
Și locul unde șed ele.
Tăceți, pietre, nu plângeți,
Că voi copii nu aveți,
Nici inimă prăvălită,
Mai mult neagră de scârbită.
Și-a veni o apă lină
Și v-a spăla de rugină,
Și-a veni o apă lată
Și v-a strânge laolaltă,
V-a trece durerea toată,
Numai mie niciodată.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă a unei persoane, comparând-o cu suferința pietrelor care plâng. Exista o speranță vagă de alinare pentru elementele naturii, dar nu și pentru cel care suferă.