I. Plec din Argeș către munte
Și trec prin popasuri multe.
Călător prin lume sunt
Plutesc ca o frunză-n vânt.
R1 x2:.
Mă ia dorul de tăicuțul
Când urc pe muntele Ghițu.
Mă ia dor de mama mea
Când ajung pe Măgura.
II. Mă simt frate cu pădurea
Când văd cât de rea e lumea.
Pădurea-i cu brazi cât cerul
Când ajung la Piscul Negru.
R2 x2:.
Aerul curat de munte
Îmi amintește de multe.
Și trec de cabana Capra
Pe unde ciobănea tata.
III. Argeșul județ frumos
Când trec de la munte-n jos.
Prin pădurile de munte
Mă cuprind de doruri multe.
R3: Sus pe Transfăgărășan
Când tânăr flăcău eram.
Am trăit cum am putut
De necazuri n-am știut.
Codri verzi și ape reci
Rămâneți tineri pe veci,
Să umblu din an în an
Sus pe Transfăgărășan.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă nostalgia unui călător prin peisajele montane ale Argeșului, evocând amintiri legate de familie și de tinerețe. Transfăgărășanul devine un simbol al trecutului și al dorinței de a păstra vie amintirea vremurilor bune.