DOC – Mă Uit

Încă rimez, după-o decadă,
mulți privesc, nu pot să creadă,
clipesc des, nu pot să vadă
ce inventez, sunt Henry Coandă,
când, după-un G, sunt dus în cer.
M-am dus să-ncerc. Răpus de ger,
cer raze de soare,
să pun în fraze culoare, satul să sper.
Destul timp de când zbier la destin,
versu-i fin, textu-i lin, deși ferm,
‘cerc să mă desprind, nu disper.
Și discern între clipă și istorie,
bani în pripă și glorie,
gram în pipă și folie,
rap la stivă și scolie.
Viața crește-n tempo,
lovește-n tehnici kempo,
d-aia fața-mi zâmbește-n Deko,
nu mă oprește nici Rambo
foaia s-o umplu fără scrupul,
la cuplu maxim, duc dublu p-Absinth.
De mic zoofil, mă pup cu loop-ul,
să rup? drastic.
Unii frați:
„De ce-o mai faci?
De ce mai bagi?
Tot nu te lași?
Tot nu faci cash!
Nu te retragi?
Hai, nu faci pași?
Tot nu ne lași? „
Nu fuge, dă până curge sânge,
ce dacă plânge-n cuget?!
Căci gustul lui dulce-i rânced,
alții vin, mustu’ se duce-ncet.
29 – asta încă suge crâncen din G,
și-ncă duce.
99 – plantăm tot Câmpu Lung, ca Muscel,
cu arbuști, gen.
Simt că-mi ajunge! Nu prea mai vreau,
și nu mai beau. Nisip se scurge,
și timp tot nu mai am, doar ca să-l stau.

Refren (x2):
Mă uit la ceas, e târziu!
Ceva nu mă lasă să mă las.
Mă uit la ceas, tre’ să scriu,
poate-i devreme, ‘n orice caz.
Mă uit în calendar, clar, negru pe alb:
mâine devine azi!
Mă uit în oglindă,
fire de păr alb – cu ce-am rămas?.

N-am conturi în bancă, am doar file pline,
vine totu’ din Parker. Fac totu’ de parcă
nimeni n-o face bine, totuși încearcă.
Mulți se auto-remarcă, drept de marcă,
cred, de fapt, că-i altfel.
Eu scot flow din matcă, cioacă,
oagări vor s-o facă la fel.
Da’ io-am lecturat biblioteci întregi,
și-am un ficat ce n-a picat după zeci de vinoteci –
deci, revino-ți, seci dovleci,
concepi că-i simplu! Cam care-i tipu’,
zi-mi tu?! Plămâni în piept de zimbru,
creier, bitu’, ăsta-i hitu’.
Și vii tu să contești că eu contez,
când demontez DEX-u’ și montez textu’?
Vezi tu? Îmi motivez gestu’!
Iubesc repu’ de la-nceput,
când, fără reguli, dădeam cepu’,
fără recul, trăgeam check-u’,
loveam rec-u’, stingeam becu’.
Azi vreau cec-u’, recunosc!
Nu consider c-am fost prost.
Ce-a fost, a fost, dar, ca și cost,
am băgat mai mulți bani, decât am scos.
Viața de homofob, nu-i nimic roz,
sunt homo-n top? Da-i-n s*****!
Vezi tu, orice colos devine moloz,
când cade jos.
E dureros când rostul nu mai e atât de clar,
dar ”Gândesc, deci exist! ”, ca Rene Descartes,
cu CTC-u’, un careu de decari.
Scoatem rar. N-am crezut că-i vorba decât de mult spui.
Învârt cui după cui și mă uit, mă uit, mă uit!.

Refren (x2)