Oh! Da, tati! Asta e restanța mea de pe februarie. Da. Dar n-am venit singur, știi? Ca să-mi spăl păcatele, l-am adus pe băiatu’ meu Afo cu mine.
Ăștia-s aia care peste zeci de ani vor deveni folclor,
cei despre care va vorbi Murărească la televizor.
Mă urmărești? Ai un talent ca Pele-n vizor.
Mă cântărești? 80 de kile decent pelle pelle, n-am blinguri,
le detest, gen la masa mea daviștii n-au linguri.
Da-mi pun fetele tovarășilor pe afiș s-am figuri.
Dacă fată ești gata de poștă, uite am plicuri.
Mi-ai fost recomandată? Ce tremuri toată? Zici că-i friguri.
Știu că arăt ca dracu’, dracu’ se mândrește cu asta.
Când scriu scot track-u’, dracu’-și păzește nevasta.
Știe că fetele-s ca textele, le fac din vorbe,
nici nu încep concertele, cert este că le fac din probe.
1, 2, 2-10 beri, basi, medii, dăm în alte,
alea-s reglate. Ce faci? Vorbeam de păsări, frate,
de-alea peste 1,70 nu le-ntâmpini cu flori,
vin cu murguri de 77 întregi și-o bere Skol.
Refren:
Domnilor clovni, construiesc linii mari ca Daytona,
întregi în 360, liric, rapid ca Mephedrona.
În sud m-am născut,
de la început mi-a plăcut să vă fut,
mai stai puțin că nu e mult x2.
La început a fost sfârșitu’,
a venit infinitu’ și m-a luat pe sus.
Lumea-mi zice micul Caramitru,
microfonul atașat la antebraț.
Cu ALDE frați, ardem wați,
da voi ce credeați?
Mai terminați în p*** mea că intru peste voi,
sunt visul meu urât de la etajul 2.
La –-
Pe scara evoluției, din cartier am plecat pe sunet de percuție,
am făcut ce am făcut, am greșit,
am plătit, m-am schimbat, am muncit, am realizat, nu m-am lăsat.
Da’ stai, frate, unde ești?
Că vin la București, că vreau să îmbătrânesc în haine golănești,
că moartea dacă vine, vine singură,
și data-n care apare nu e sigură.
Nu cred în reîncarnare c-asta-nseamnă c-aș rescrie,
știi ce cred că e? Reprogramare-n carne vie.
Refren:
Domnilor clovni, construiesc linii mari ca Daytona,
întregi în 360, liric, rapid ca Mephedrona.
În sud m-am născut,
de la început mi-a plăcut să vă fut,
mai stai puțin că nu e mult x2.
Sensul versurilor
Piesa este un freestyle agresiv despre evoluția personală, viața de cartier și acceptarea morții. Artistul își exprimă dorința de a îmbătrâni în stilul său caracteristic și respinge ideea reîncarnării.