D@maryus – Relax – Spre Apus

Ridicând capul spre cer, spre apus, comunicând încet, încet cu Iisus,
Am un punct în plus, în fața tuturora care în viața mea sunt în minus.
Sunt din ce în ce mai expus, ca poet contemporan și vă privesc de acolo, de undeva de sus,
În timp ce amurgul vine, îmi aduc aminte când la aceeași oră, în același loc stăteam și cu tine,
Aducându-mi aminte cum se lăsa ca un fel de ceață, și ziceam: „Noaptea vine!”
În suflet la mine e doar melancolie și poezie care ți-o descriu ție,
Uitându-ne la cerul înstelat, la o beție din gând în gând o dădeam în poezie.
Încerc să vorbesc cât pot de coerent, într-adevăr nu mi-a plăcut româna,
Dar am avut ce am avut cu literatura, îmi plăcea structura
Poeziei în timp ce o citeam, trăiam sentimentele și le simțeam.
Am zis că voi încerca, și să vezi, nu-mi venea să cred ce pe gură-mi ieșea,
Mă întorceam în trecut și îmi aduceam aminte de momente din viața mea,
Puneam gând cu gând, rând cu rând și puneam pe foaie cuvinte rimând,
Făceam fiecare rând cu atenție spunând ce trăiam în acele momente când mă trezeam plângând.
Dar Dumnezeu m-a ajutat, mi-a deschis calea, m-a încurajat,
Am dat lumea peste cap și am scăpat
Dintr-o stare foarte rea, dacă mai trăiam așa cred că nu mai aveam parte de viața asta.
Mi-am ridicat fața, m-am încurajat, cu tot că o parte din prieteni m-au trădat,
I-am ținut minte și ca dușmănie mi-am luat pixul și foaia și mă răzbunam prin poezie.
Dumnezeu m-a dat pe pământ, m-a ajutat să fiu născut,
Făcut cu un scop, să pun cap la cap orice cuvânt,
Făcut ca prin viață să fiu trecut,
Ca la o vârstă anume să vă povestesc rimând
Și cu o forță sufletească spunând
Problemele și greșelile care le-am făcut în viață,
Să înțelegeți să nu greșiți ca mine, să fiți în lume cu un zâmbet doar de gheață,
Amăgindu-ți sufletul doar cu un simplu plic
Și să fii chemat de demoni din sufletul tău ritmic,
Să nu te dedici vieții virtuale,
Că e greu să vezi în fața 3D, coane,
Simți că ți se usucă gura de râs,
Doar ca să te amăgești și să fugi de plâns,
Într-o lume a ta te transferi
Și după câțiva ani ficatul te face să disperi,
Să speri la o viață mai bună,
Să ieși din ceața asta și să nu te mai uiți la stele, mort sub clar de lună…
Sincer, cred că tot ce spun e doar o minciună,
Dar interesează-te de la băieți trecuți prin viață, câți vor zice și ei că nu-i a bună…
Pentru cei care-mi critică muzica, veți primi replică,
Criticați în continuare, nu mă voi lăsa de ea,
Nu-mi pasă de voi, puneți-vă leatul în cap și plecați de-aicea,
Sunteți ca niște p***e care aveți mereu ceva de spus,
Mie mi se rupe de voi, oricum pentru mine sunteți în minus.