Iubito, te tot aștept să-mi vii,
În umbra de castani,
Ce-au tăinuit iubirea noastră
Atâți amari de ani.
Din vremile de mult trecute
Om întocmi amorul iarăși
Și dând de-o parte toate cele,
Din nou ne-om prinde buni tovarăși.
Și, îmbătăți de fericire,
Om da uitărei-ntreaga lume.
Eu după gât te-oi săruta,
Iar tu râzând mi-i spune glume.
Vântul printre crengi ne-a aburi
Cu miros de sulcină,
Iar luna-n ceruri răsărind,
Ne va-mbrăca-n lumină.
Iar noi dormi-vom duși pe gânduri
În umbra de castani,
Tăinuitori iubirei noastre
De-atâți amari de ani.
Sensul versurilor
Piesa evocă o iubire trecută, ascunsă și trăită în umbra castanilor. Naratorul își amintește cu nostalgie de momentele fericite și își dorește să reînvie acea iubire.
