Inima, inima, inimioara ta…
E ca un cub de gheață,
Nici soarele, nici soarele
Nu o mai dezgheață.
Inima, inima, inimioara ta…
E rece ca o piatră,
La orice lacrimă de-a mea
Rămâne nemișcată.
Zece ani din viață aș da…
Să văd o lacrimă de-a ta
Cum curge pe obrazul tău
De mila mea, de focul meu.
Zece ani din viață aș da…
Să văd o lacrimă de-a ta
Cum curge pe obrazul tău
De mila mea, de focul meu.
Inima, inima, inimioara ta…
E ca un cub de gheață,
Nici soarele, nici soarele
Nu o mai dezgheață.
Inima, inima, inimioara ta…
E rece ca o piatră,
La orice lacrimă de-a mea
Rămâne nemișcată.
Nu-i comoară în lumea asta
Să aibă valoarea ta.
Pentru mine ești tezaur,
Tu ești bogăția mea.
Nu-i comoară în lumea asta
Să aibă valoarea ta.
Pentru mine ești tezaur,
Tu ești bogăția mea.
Inima, inima, inimioara ta…
E ca un cub de gheață,
Nici soarele, nici soarele
Nu o mai dezgheață.
Inima, inima, inimioara ta…
E rece ca o piatră,
La orice lacrimă de-a mea
Rămâne nemișcată.
Zece ani din viață aș da…
Să văd o lacrimă de-a ta
Cum curge pe obrazul tău
De mila mea, de focul meu.
Zece ani din viață aș da…
Să văd o lacrimă de-a ta
Cum curge pe obrazul tău
De mila mea, de focul meu.
Inima, inima, inimioara ta…
E ca un cub de gheață,
Inima, inima, inimioara ta…
E rece ca o piatră,
La orice lacrimă de-a mea
Rămâne nemișcată.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei persoane a cărei dragoste nu este împărtășită. Inima persoanei iubite este rece și insensibilă, iar naratorul ar fi dispus la sacrificii mari pentru a vedea o urmă de emoție.