Încă îmi ticăie bustul,
Încă am filme să le fuți tu
Răzbunarea e dulce, îi simți gustul?
Te îmbată puțin, e ca mustul
Răul prinde rădăcini, e ca arbustul.
Țel plin de venin, a înflorit ca un brustur
Te înțepi prin vecini, mă apucă dezgustul.
Înțepi la țintă, că mă știi
Sedusă de mirajul măștii, venin să împrăștii.
Cum am ajuns aici, oare?
Eram amici, doar, am ajuns inamici din întâmplare?
Ochii-s plini de culoare, roșu plin de nuanțe
Vocea ta mă doare, vorbele-ți sunt gloanțe.
Vorbele-ntorci pe dos, speli rufele în public
Ștergi cu ele pe jos – e jegos!
Ce-i frumos atunci la coș, ne pictezi hidoși
Acum totu-i un reproș.
Pe vremuri ne priveam curioși
Că între fiare și fioroși ochii ne zâmbeau voioși.
Acum privim neputincioși, doi păcătoși
Credeam că suntem norocoși, eram doar proști.
Viața-i curvă, erai viața mea
Zi că nu te știu, dacă întreabă cineva x3.
Te-am căutat în pat aseară, era gol
Am visat cum râdeai pe hol, eram matol.
Beat de la alcool și de la ochii tăi căprui
De la părul tău lucios, buclele lui..
Familia-i plecată, m-ai lăsat al nimănui
Ai plecat mult înainte, de a pleca fără să spui.
N-am înțeles vreodată de ce ai vrut să mai rămâi
Să mai faci și a doua oară căcatul făcut dintâi.
Încă mă bântui, revii ca o boală
Mâzgălită pe coală, mânjită în cerneală.
O rup și pe asta, te arunc la coș și eu
Ești moartă pentru mine, dar prinzi viață din stilou.
Las timpul să curgă, să mă spele de tine
Peste tot teatrul tău o să tragă cortine.
Hohotele tale de hiene haine
Le sud tot mai încet, mă duc, rămâi cu bine!
Viața-i curvă, erai viața mea
Zi că nu te știu, dacă întreabă cineva x3
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de trădare și dezamăgire într-o relație. Naratorul reflectă asupra transformării dintr-o relație apropiată într-una toxică, plină de reproșuri și durere, culminând cu acceptarea sfârșitului și dorința de a depăși trecutul.