Spune-mi tu, spune-mi tu, spune-mi tu,
Ce-ți mai face sufletul
Dacă tu, dacă tu, dacă tu,
Ai grijă, că n-ai altul
Lumea nu știe, nu știe, nu
Ce medicament ai tu
Nimeni n-aude, n-aude, nu
Toți vor tratamentul.
Sindromul tău nu dispare
Un visător oarecare
Tu vrei să fii în continuare
Un Peter Pan.
Cel mai mare flex e,
Să rămâi copil
Să-ți intre în reflex doar,
Doar așa rămâi stabil X2.
Cine se minte nu poate, nu
Să-și ascundă chipul
Cine ești, tot ce ești, ce-nsemni tu
Știe numai timpul
Lumea-i nebună, n-o lăsa tu
Să-ți dicteze ritmul
Rămâi tu, rămâi tu, cum ești tu
Rămâi tu copilul.
Sindromul tău nu dispare
Un visător oarecare
Tu vrei să fii în continuare
Un Peter Pan.
Cel mai mare flex e,
Să rămâi copil
Să-ți intre în reflex doar,
Doar așa rămâi stabil X2.
Cel mai mare, cel mai mare flex
Cel mai mare, cel mai mare flex
Cel mai mare, cel mai mare flex
Cel mai mare, cel mai mare X2.
Cel mai mare flex e,
Să rămâi copil
Să-ți intre în reflex doar,
Doar așa rămâi stabil
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre importanța păstrării spiritului copilăresc și a visării într-o lume care ne forțează să ne maturizăm. Refrenul subliniază că adevăratul 'flex' este să rămâi copil, să-ți păstrezi inocența și să nu te lași influențat de nebunia lumii.