Decean – Psalmul 139

Doamne, Tu mă cunoști,
Știi când stau jos sau mă ridic.
Gândul meu Îl cunoști,
Știi când umblu sau când eu dorm.
Tu cunoști calea mea,
Tu cunoști viața mea
Și mă iubești,
Da, mă iubești,
Tu mă iubești,
Da, mă iubești.

Mă înalț către cer,
În lumină eu Te privesc.
Ești în splendoare-mbrăcat,
În templul Tău vreau să locuiesc.
Tu-mi cunoști inima,
Tu cunoști viața mea
/:Și mă iubești,
Da, mă iubești,
Tu mă iubești,
Da, mă iubești:/

Să fiu aproape de Tine,
În locul sfânt
Să mă închin.

Sensul versurilor

Piesa exprimă o relație profundă și personală cu Dumnezeu, subliniind omniprezența și omnisciența divină. Vorbitorul își exprimă dorința de a se apropia de Dumnezeu și de a-L adora într-un loc sfânt.

Lasă un comentariu