Aș vrea să fiu pe lumea asta… ploaia,
Să miros a flori de portocală…
Să mă trezesc fiind regina nopții
Și să-mi întind măcar o dată…
Aripile de catifea albastră.
Dă-mi drumul pe un nor,
Să mă ducă peste mări și țări…
De soare să-mi agăț dorința,
Pe lună să-mi las neputința.
Să adorm îmbrățișată…
Și de stele sărutată.
Dă-mi drumul pe un nor…
Să mă alinte vântul
Și să mă ducă acolo unde…
Cerul se unește cu pământul.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de evadare din realitate și de transformare într-un element al naturii, precum ploaia. Este o călătorie imaginară spre un loc idilic, unde dorințele se împlinesc și sufletul găsește alinare.