Plângeți, amanți, când Zeul chiar a plâns,
văzând ce tânguiri îl întâmplară.
Amor, aude doamne chemând strâns
milă, din ochi dând plângerea afară.
Josnica moarte, într-o sfântă stare
a aruncat cruda ei stăruință
și-a prăpădit chiar lauda-n ființă,
în nobilă femeie cinstitoare.
Laudă-i da Amor în al său cânt:
și l-am văzut așa-n carne și oase,
deasupra morții forme grațioase,
în lacrimi, și la cer priviri ducând
spre sufletul trăind acolo blând,
ce doamnă-a fost și chip voios purtase.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și jalea provocate de moartea unei femei nobile. Zeul însuși plânge, iar Amor îi aduce laudă în cântecele sale, subliniind pierderea și frumusețea sufletului dispărut.