Dimineața-n care totul s-a trezit
N-am știut nicicând că, soare, m-ai iubit
Niciodată, soare, n-am știut
N-am știut
Dimineața-n care florile de mai
Ți-erau cunună, soare, și tu nu știai
Că niciodată, soare, n-am știut
N-am știut
Refren
Că, soare, tu doar cu privirea
Îmi șopteai mereu iubirea
Dar niciodată, soare, n-am știut
Dar dacă, soare, îmi stai aproape
Și inima în piept va bate
Eu voi ști mereu că nu te-am pierdut.
Și-al fiecărui munte vesel, vârf și brad
Lumină și căldură, soare, tu le-ai dat
Dar niciodată, soare, n-am știut
N-am știut
Și chiar cristalul apelor, tu mi-ai adus
Când setea-n suflet am, pe munte, când sunt dus
Dar niciodată, soare, n-am știut
N-am știut
Refren
Că, soare, tu doar cu privirea
Îmi șopteai mereu iubirea
Dar niciodată, soare, n-am știut
Dar dacă, soare, îmi stai aproape
Și inima în piept va bate
Eu voi ști mereu că nu te-am pierdut.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul cuiva care nu a realizat că era iubit. Persoana își dă seama de iubirea oferită, comparând-o cu lumina și căldura soarelui, dar regretă că nu a înțeles-o la timp.