Am alergat prin ploi și ninsori,
La Do Sol
Străbătând ale munților cărări,
La Do Sol
Sărutând cristalul apelor,
La Do Sol
Ca să-mi arate unde-i comoara lor.
M-am odihnit la umbra brazilor,
Îmbrățișând a crestelor mii de culori
Și luna plină în noapte mă veghea
Și-n somnul dulce, cu lacrimi îmi șoptea.
Refren:
La Do Sol La
Unde te duci, unde alergi omule nebun?
Fa Sol La
Unde cauți tu comoara mea?
Fa Sol Do La
Ori ești orb, ori nu vezi, dar eu îți spun acum:
Fa Sol La
Caut-o-n inima ta!
Și m-am trezit de razele soarelui,
Ce mângâiau crestele muntelui
Și-mi arătau frumusețea văilor,
Prin pădurea deasă unde-i comoara lor.
Și am ajuns ca vântul printre piscuri,
Făr’ să mă gândesc la ale vieții riscuri,
Căci auzeam mereu în mintea mea
A lunii glas, încet cum îmi șoptea:
Refren:
La Do Sol La
Unde te duci, unde alergi omule nebun?
Fa Sol La
Unde cauți tu comoara mea?
Fa Sol Do La
Ori ești orb, ori nu vezi, dar eu îți spun acum:
Fa Sol La
Caut-o-n inima ta!
Sensul versurilor
Piesa descrie căutarea unei comori, care se dovedește a fi, de fapt, o căutare interioară. Mesajul central este acela că adevărata comoară se află în interiorul fiecăruia, nu în locuri îndepărtate sau lucruri materiale.