Am îndrăznit, din calea de lumină,
Să smulg o picătură, să ți-o dau
Ca un botez al lumii-n care vreau
Să-mi fii ca o privire cristalină.
Ca stelele ce-n boltă străluceau
Atunci, demult, când te-am ales regină
Și te-am rugat ca-n timpul ce-o să vină,
Să-mi fii tot ce și zeii își doreau.
Putere-n zile reci, de-nsingurare,
Ambrozia din clipele de-amor
Ce fac trăirile nemuritoare.
Ai fost, și-mi ești, aleanul unui dor,
Aleasa din botezul lumii-n care
Mi-ai aruncat privirea ce-o ador.
Daniel Vișan-Dimitriu
(11 mar. 2020, Vol. “Cântecul visurilor”)
Sensul versurilor
Poezia exprimă o adorație profundă față de o femeie, văzută ca o zeiță și o sursă de putere și alinare. Ea este aleasa, cea care aduce nemurire și sens în viața celui care o iubește, fiind esența dorinței și a frumuseții.