Ai vrea să urci, să urci și să cobori
Cărările din munții de-altădat’
Ce-ți trec prin amintire uneori.
Cu ochii-nchiși, chemi visul așteptat
Și, într-o stare dintre două lumi,
Cuprinzi ce-a devenit de neuitat.
Ești tu cu tine. Pașii ți-i îndrumi
Spre o cabană, dincolo de brazi,
Cu grijă, visul tot, să nu-l consumi.
Să nu revii în lumea ta de azi
Din vis neîmplinit, cum au mai fost
Și-a trebuit, din viață, să le scazi.
Nu te grăbi! – în visuri, n-are rost
Dorințele să nu ți le-mplinești,
Căci visuri, pentru visuri, nu cer cost.
Și-l ții secret pe-acela ce-l iubești.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema visării ca o evadare din realitate și o modalitate de a accesa amintiri și dorințe. Vorbitorul încurajează ascultătorul să se bucure de visuri și să nu se grăbească să le împlinească, deoarece acestea oferă o satisfacție unică, fără costuri.