În visul meu, erai pe vechea bancă,
Privind spre zări de dincolo de munţi,
În gând cu hotărârea să renunţi
La viaţa solitară de munteancă.
Privirea ta înlăcrima văzduhul
Acoperit, în tristul său apus,
De nori ce sângerau acolo, sus,
Cu picături ce îţi sporeau năduhul.
Ai aşteptat destul, n-o să mai vie,
Să-ţi stea alături, nimeni dintre-ai tăi
În casa cu-nvechitele odăi.
S-a întâmplat ce n-ai fi vrut să fie
În raiul tău de dincolo de văi..
Iar banca, -n visul meu, e-acum pustie.
Daniel Vişan-Dimitriu
(4 mai 2016, Vol.”Călător prin gânduri”)
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de singurătate și deznădejde al unei femei care așteaptă pe cineva drag, dar care nu mai vine. Banca pustie din vis simbolizează pierderea și golul interior.