Daniel Vişan-Dimitriu – Vestea Din Poveste

Azi te colind, iubito,
Îți vin cu leru-i ler
Și-o veste ce-am gândit-o
Cu mine mesager.
Eu cred că-i minunată,
Dar tu, ca să o știi,
Va trebui, îndată,
Pe loc a-ntineri.
Și-a fi aceea care,
La douăzeci de ani,
Erai amețitoare
Când înfloreau castani.
Ne-ntoarcem în povestea
Rămasă în trecut,
Când am venit cu vestea:
“Te vreau! ”, iar tu ai vrut.
E-o zi ce-o să rămână
Cu noi la drum pășind,
Luându-ne de mână..
Și mâine te colind.

Sensul versurilor

Piesa este un colind romantic adresat persoanei iubite, invitând-o să retrăiască momentele de început ale relației. Este o reîntoarcere nostalgică la tinerețe și la promisiunea iubirii eterne.

Lasă un comentariu