Ți-a plâns trandafirul în palmă
o lacrimă-a timpului său,
când viața-i senină și calmă
era mult deasupra de rău.
O lacrimă dulce-amară
ascunsă-n petale, demult,
pe care, s-o știe afară,
i-a fost, chiar și astăzi, preamult.
Primește-o și vezi-i durerea
de după sclipirea-i de jad,
adusă odată cu plăcerea
trimisă de umbre din Iad.
Primește-o, arunc-o și spală
cu rouă scăldată-n parfum
tot ce lui îi este petală!
Nu-i loc de vreo lacrimă-acum.
Și-a plâns trandafirul durerea
prin lacrima timpului său,
căci simte, de-un timp, adierea
iubirii din sufletul tău.
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unui trandafir, personificat prin lacrimi, și acceptarea acestei dureri ca parte a vieții. Vorbește despre efemeritatea frumuseții și despre cum chiar și plăcerea poate fi umbrită de suferință, dar și despre speranța adusă de iubire.