Ce galop! Ce scântei din copitele lor!
Cum aleargă prin vremuri de care mi-e dor!
Herghelie de gânduri pe nori de-amintiri!
Ce șuvoi nesfârșit! Cât de multe trăiri!.
E decorul de-acum în decor de atunci
Când sălbaticii mei n-ascultau de porunci,
Alergând cum voiau, netezindu-și pe cer
Noi cărări, căutând, printre cețuri, reper.
Depășeau barierele anilor grei
Și treceau asmuțind sub copite idei
Nestrunite de legi, neștiute de-un veac
Oropsit de un crez închistat și opac.
Sub copite-au simțit drum de Rai, drum de Iad,
Au simțit înălțări, au simțit cum decad,
Au trecut prin vârtejuri de apă și foc,
Au trăit cât un vis ce se pierde-n soroc.
Sunt în clipe de-acum, pe un câmp înflorit,
Pregătiți de un zbor pe un drum nesfârșit,
Doar de îngeri parcurs, doar de stele știut …
Ce tăceri vor stârni la întoarcerea-n lut!.
Daniel Vișan-Dimitriu
(6 feb. 2021, Vol. “Aripi de azur”)
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri puternice și sentimentul de libertate prin metafora unei herghelii de gânduri. Călătoria prin viață, cu suișuri și coborâșuri, este asemănătoare cu un vis efemer, lăsând în urmă tăceri profunde.