Eram străini de lume şi de vise,
De timp, de noapte, zi, de totu-n jur,
Atunci când spaţiul dintre noi pierise
Şi-un singur trup eram, întreg şi pur.
Săruturi lungi, suspine de-o clipă,
Luciri de trupuri arse de văpăi
Din suflete rostogolind risipă
De scânteieri în ochii mei şi-ai tăi.
Ne înălţasem într-un singur zbor,
Un singur trup, o singură zvâcnire
În clipele pierdute-ntr-un fior
Născut în valurile de iubire.
Ne-am reîntors din lumea de plăcere
În zbor uşor şi-alunecări de paşi
Nehotărâţi, pe vârfuri şi-n tăcere,
Ca doi copii, de lucruri noi atraşi.
Iar mâinile au început un joc
Ce ne-atrăgea în dulcele balans
Al unor umbre ce, din loc în loc,
Se-nlănţuiau pe ziduri într-un dans.
Daniel Vişan-Dimitriu
(Din vol.”Eterna căutare”)
Sensul versurilor
Piesa descrie o poveste de dragoste intensă și efemeră, marcată de pasiune și reîntoarcerea la realitate. Umbrele dansante simbolizează atracția și jocul subtil dintre doi oameni.
