Te oglindeai, zâmbind, în ochii mei
Și deveneai, în ei, o floare-albastră
Când începea, demult, iubirea noastră.
Erai strălucitoare-n ochii-acei
Ca steaua ce-i a cerului regină
Când zorii se revarsă în lumină.
Iubita mea, trimisă-n dar de zei,
În suflet, pe vecie să rămână,
Lumina ta, de-atunci îmi e stăpână.
Iar tot ce-ți cer e, doar, să nu îmi iei
Din ce mi-ai dat, nimic, nicio scânteie
Din aura ce-o ai, iubită zeie.
Și să privești, zâmbind, în ochii mei.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste profundă și adorație față de persoana iubită, comparând-o cu o stea strălucitoare. Vorbitorul își dorește ca această lumină și conexiune să dureze veșnic, implorând să nu-i fie luată nicio scânteie din darul primit.