Desenăm o lume pe un fir de iarbă,
C-un creion de raze prinse într-un gând,
Mare cât o lună dintr-o noapte oarbă,
Ascuțit ca lupta dintr-un suflet blând.
Îmi erai acolo, într-un cer de gânduri,
Cu priviri în care stele răsăreau,
Când cuvinte calde își găseau intrânduri
Printre-atâtea aripi care te păzeau.
Îmi tăiau din raze, îngerii aceia,
Ascundeau de tine câte un cuvânt
Și-ncercau întruna să îmi ia scânteia
Care-n firul ierbii vrea să te încânt.
Am ascuns-o iute în răvaș de unde
Arcuind pe-o mare, în parcurs rebel,
Spre un țărm în care iarba nu pătrunde
Când creionul poartă raze în duel.
Daniel Vișan-Dimitriu
(18 iun. 2021, Vol. “Aripi de azur”)
Sensul versurilor
Piesa descrie o iubire fragilă, amenințată de forțe exterioare. Protagonistul luptă să protejeze această iubire, ascunzând-o și ferind-o de influențele negative, într-un peisaj metaforic dominat de raze și aripi.