Johann Wolfgang Von Goethe – Ce Gest Ciudat
Ce gest ciudat și mină,Mulți sufăr caznă grea.Toți vor – nu să devină;Să fie azi ceva.
Versuri corectate și adnotate
Ce gest ciudat și mină,Mulți sufăr caznă grea.Toți vor – nu să devină;Să fie azi ceva.
Şarpe-ncolăcit pe-un colţ de Lună,unde ţi-e puterea ce-o aveaicând primeai din visul meu arvunăşi cu-nveninare o plăteai?.Unde-s colţii tăi de-odinioară?Unde-i muşcătura cu veninstrecurat în cei ce te-ajutarăsă-ţi găseşti, la pieptul lor, cămin?.Şuieră-mi şerpeştile cuvinte,unduieşte-ţi corpul a desfrâu,muşcă-mă-n aducerile-amintecu otrava-n curgeri ca de râu!.Ce aştepţi? Coboară într-o grotăşi rămâi acolo-ncolăcitpe un vis, pe-un gând, pe o … Citește mai mult
Timpului îi pasă de Devenire.Realității îi pasă de ceea ce Este.din ”Îndrumar pentru Mesia” 2006
Înconjurând Soarele, devii Soarele.Înconjurând un Maestru, devii un Maestru.Ai fi un rubin, dacă ai dansa în jurul acestei comori.Dansează în jurul Lui…Vei străluci ca aurul.”Iubirea a spus – Puritatea”
Mi-apari numai o clipă, neștiută,lumina ta-i mereu îndepărtată,tu, mănăstirea mea, neînceputăși năruită dinainte, toată. Sunt aerul în care lin se surpăfăptura ta, ca azi, ca totdeaunași veșnic reînvie-n mine, suplă.Sunt aerul pe care-l umple luna.
Ouăle acelui copac de piatrăCele două sexe ale timpuluiÎnțelege-te cu muștele!Interiorul devenirii.În noaptea aceea a murit un rege.Nu vreau când vreau.Altădată vă era frică de cuvintele noastre.
Nu, devenirea spiritului nu-i ascunsă omului,Ca viața e, așa cum și-o găsește fiecare,Este lumina vieții, dimineața vieții lui,Comori sunt ceasurile spiritului clare.Acestora natura li se-alătură măreț.O dovedește omul care atare bucurii culege;Lumina vieții i se-ncredințează îndrăzneț,Când nu ezită-n legământul spiritului să se lege.
Trăim o bună parte din viață printre morți.Citim în cărți poeme de-o mie de ani spuseȘi muzici ascultăm, demult compuse,Și-n vis vorbim cu vechi prieteni morți;E-o lume, de neant înconjurată,Care prin moarte-și capătă duratăȘi ființează-n noi prin neființă.– Și ne-nșelăm cu strania credințăCă ispăşim cu mari păreri de răuGreșelile de-odinioară,Care pe alții i-au făcut să-i … Citește mai mult
Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docilAș da orice pe lume să redevin copil.Zburdam prin curtea plină cu rațe și găiniTrăiau pe-atunci părinții și rude și veciniMi le-ai luat pe toate și-o lacrimă îmi storciTe duci, copilărie, și nu te mai întorci.Nu mai există basme, nici eu nu mai existBalaurul e șmecher, iar Făt … Citește mai mult
Cel ce săruți pământul cu tălpileÎnturnându-te devii al pământului sprijinitor cu tălpile