Daniel Vişan-Dimitriu – Parfum

A fost odată ca-n povești
-Că dacă n-ar fi fost e-acum-
Pe undeva, pe la Pitești,
O făbricuță de parfum.
Patronul ei, un om școlit
La Amsterdam și la Paris,
Întors acasă-a reușit
Să facă un parfum de vis.
Aflase el, pe unde-a fost,
Că, dacă-i rău mirositor,
Un lucru poate-avea un rost
Când e făcut folositor.
Știu toți cei care îi cunosc
Aroma câinelui enot,
Sau cea a boului de mosc,
Și ambra de la cașalot.
De la idee la parfum
A fost confuz, incoerent,
Așa că a plecat la drum
Să caute ingredient.
Tot căutând, înfrigurat,
Deodată a avut noroc:
Într-o speluncă dintr-un sat
A cunoscut un sărăntoc.
Era murdar, era și beat,
Statea, de ceilalți, izolat,
Căci mirosea urât, ciudat:
Ăsta-i mirosul căutat!.
A cumpărat niște rachiu
Și l-a cinstit, l-a încântat,
De se uitau ceilalți sașiu
Cum stă cu cel mai prost din sat.
L-a dus acasă, mai târziu,
Ceva-n grădină-a cercetat,
Și-a reușit, cu vai și chiu,
Să-i dea și acte la semnat.
O săptămână mai târziu
A scos pe piață un parfum
Deosebit și auriu,
Pe piața de parfumuri: Bum!.
Iar făbricuța lui a mers
Și la export cu marfa sa,
Curând, din datorii a șters
Și-a început a câștiga.
Dar în domeniu-avea dușmani
Cu mari averi, ce nu pricep
Cum poate el să facă bani,
Că e român și nu concep.
Și-au angajat informatori,
Sperând secretul a-i afla,
Au mers, apoi, la procurori
Ca să-l acuze de.. ceva.
L-au urmărit, l-au ascultat,
L-au căutat la TVA
Și, în final, l-au acuzat
Că n-a dat taxa la.. hazna.
Daniel Vișan-Dimitriu
(29 sept. 2014, Vol.”Parfum.. vesel”)