Pășești prin albastru
și noapte, distins,
iar eu te gândesc la izvoare
cu ape chemând, sclipitoare,
un cer de visare cuprins.
Mă-nvălui cu cerul
și vin, te cuprind
în aripi tivite cu stele
și gânduri din visele-acele
în care dorințe se-aprind.
Tu-mi arzi ca o noapte
cu pașii de jar
întinși pe oceanul iubirii
și treci barierele firii,
arzându-mi albastru-n altar.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o iubire profundă și pasională, folosind imagini poetice legate de natură și elemente cosmice. Sentimentul dominant este cel de dorință și admirație față de persoana iubită, văzută ca o sursă de lumină și căldură.